Fascinaţia pentru tot ce presupune mister însoţeşte umanitatea de la începuturile sale. Strămoşii noştri se adunau în jurul focului şi împărtăşeau poveşti cu tâlc, multe dintre ele având intenţia de a preveni repetarea greşelilor celorlalţi. Frica de întuneric este una înnăscută şi potenţată de istorisirile din bătrâni, care asociază căderea nopţii cu eliberarea Răului mitic. Cui îi mai este frică de Bau-Bau în lumea modernă, când toţi stăm la lumina becului şi învăţăm de mici cum să ne protejăm de monstrul de sub pat?
Părere:
Ca un ultim comentariu la antologia horror din 2021, aş
dori să vă împărtăşesc ce m-a pus pe gânduri când citeam fi-
ecare poveste. Tema morţii a fost tratată diferit de scriitori,
motivul pedepsei supreme fiind mereu altul, însă nicioda-
tă nejustificat. Toţi autorii au avut milă, fie faţă de erou, fie
de antagonist, fie de ambii, lucru ce sporeşte empatia citito-
rului şi totodată exprimă umanitatea înnăscută în faţa unui
astfel de eveniment teribil ca moartea. De fapt, nu sfârşitul
în sine este elementul de temut. Poveştile ne reamintesc fap-
tul că Există lucruri mai rele decât moartea. De exemplu, să
continui să trăieşti cu inima rănită din dragoste, să continui
să trăieşti ca o victimă, să fii trădat de prieteni, să mori fără
să-ţi ştii ucigaşul şi motivul acestuia.
O lectură de savurat doar cu becul aprins și urechile ciulite...